Revolutia 1989 - Sectiunea Eroi

Valentin Rosada

Nascut la 12 decembrie 1968, ca si unic fiul al lui Ioan si al Mariei Rosada. In ianuarie 1989 s-a eliberat din armata, iar in decembrie a fost impuscat. Tocmai trebuia sa se casatoreasca pe data de 23 decembrie 1989. Baiat linistit si cuminte, Rosi, cum ii spuneau prietenii, a fost fotbalist la echipa Venus(divizia B) si fala parintilor sai. A fost impuscat in seara zilei de 20 decembrie, ora 19.30 Impreuna cu Daniel Brocea, de acelasi Pavel Dumitru, din al carui incarcator lipseau sase gloante. Doua oprite in gardul unitatii, iar patru in carne vie ... (alaturi de cei doi eroi, au mai fost raniti de aceleasi gloante Vasile Stoica si Nicolae Bejan, un glonte zburand pe langa chipiul maiorului Mircea Mindru (comandantul interimar al unitatii UM 1140 in acelasi timp).

Valentin Rosada a fost deshumat dupa 7 saptamani pentru a i se extrage glontul din corp si efectuarea expertizei balistice, aceasta dovedind vinovatia definitiva a criminalului. Ex-plutonierul Pavel Dumitru isi motiveaza fapta cu patriotismul sau si cu situatia speciala confuza din zilele Revolutiei. Dar nimic pe lume (afara doar de prostie sau inconstienta crasa, care la unii se confunda cu excesul de zel) nu poate justifica sa tragi orbeste intr-o multime care se deplaseaza pasnic, la adapostul intunericului.

Cand a fost intrebat de ce a deschis focul, criminalul a afirmat ca nu mai putea suporta continutul lozincilor strigate de multime impotriva lui Ceausescu si ca, daca va fi acuzat va merge pana la Ceausescu ..., ca mai tarziu sa-l roage pe Corneliu Vadim Tudor sa intervina pentru el, invocand clementa din motive crestinesti si umanitare.

Valentin Rosada a dat numele unei strazi, fosta 7 Noiembrie, iar Intreprinderea de Calapoade ii poarta de asemenea numele, devenind Societatea Comerciala pe actiuni ROSADA.

Norbert Pongracz

Nascut la 15 ianuarie 1971, unicul fiu al lui Norbert si al Ilenei Pongracz.

A cazut in noaptea de 23 decembrie 1989, ora 2,40 in unitatea (de radiolocatie) in care isi satisfacea stagiul militar. Un glont ucigas pornit din paduricea din apropiere (care ulterior s-a defrisat) in timp ce statea de vorba cu locotenentul sau i-a secerat pe amandoi. In total au fost ucise 9 persoane (ofiteri si militari in termen). S-a presupus ca ucigasii ar fi fost de la unitatea de rachete, dar arma cu care s-a tras a fost speciala, calibrul 5,62 fata de armamentul obisnuit de 7,62 mm.

Pe langa golul definitiv in sufletul lor, durerea cea mai mare a familiei Pongracz este ca nici acum nu s-a elucidat problema aceasta a ucigasilor fiului lor. Resita are declarati 16 morti in Revolutie, iar domnul Pongracz, cand a mers sa ridice trupul baiatului sau de la morga, a vazut circa 50 de cadavre.

Strada Gorunului a fost botezata dupa numele eroului Norbert Pongracz.

Sonetul sau de absolvent, dedicat lui Adrian Zamfirescu, contine urmatorul text: Sa traim din plin, soarele nu rasare de doua ori pe zi si viata nu ne este harazita decat o singura data? Cu stima si respect Norbi. Sub semnatura lui Norbi sta tiparit: La revedere, in prima sambata a lunii iulie 1999. El nu va putea veni la aceasta intalnire, dar va ramane pentru totdeauna in inimile noastre, intre eroii nostri.

Adolescent fiind, a trecut in randul nemuritorilor luptand cu arma in mana, pentru libertate, pentru prietenie, pentru ca in fapta aceasta este democratia - libertate si prietenie. Si pentru aceasta a fost si jertfa lui Norbert.

Suflet curat, fiu al unor parinti cinstiti si harnici, Norbert nu si-a dezmintit afirmatia: Viata nu ne este harazita decat o singura data. Avand constiinta acestui fapt, sacrificiul sau devine mai inalt, mai plin de intelesuri si durere decat insasi viata pe care o traim.

El nu a murit, traieste si va trai de-a pururi in sufletele parintilor sai, colegilor, camarazilor de lupta, in sufletele noastre.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Daniel Brocea

Nascut la 18 iunie 1969, fiu al lui Vasile si al Anei Brocea. A fost un baiat frumos si cuminte, baiat de casa, cum rar se mai intalnesc in zilele noastre.

A cazut in seara zilei de 20 decembrie 1989, in fata unitatilor militare de pe strada Timisorii, secerat de glontul ucigas al plutonierului Pavel Dumitru, care a tras la intamplare in demonstranti de la o fereastra a cladirii cazarmii (fara nici un ordin). In urma procesului, Pavel Dumitru este condamnat la 20 de ani inchisoare, prin sentinta definitiva a Tribunalului Militar Timisoara.

Legea 42, din 1990, de care beneficiaza urmasii celor cazuti in Revolutie a atribuit si familiei Brocea un hectar de pamant, pe care are titlu de proprietate, dar suprafata respectiva a fost revendicata si de alta persoana care pretinde ca a cumparat-o de la o batrana. Cei doi proprietari se judeca, iar Judecatoria Lugoj da castig de cauza familiei Brocea.

O alta durere a familiei Brocea, este si faptul ca baiatul lor n-a dat numele unei strazi din orasul natal (pentru care si-a dat viata), cum s-a procedat in cazul celorlalti doi tineri eroi.